Lyrics
Mergeam pribeag pe drumul de Emaus
Cu ochii goi, în ceață risipiți
Universul mi-e vulcan și gheață în același timp
(Teză în conflict, conflict în antiteză)
Nu e somn să mă adoarmă
În nopți negre cu venin de om
Zile trec și eu mă zbat în antiteze ce mă despart
E jaful sufletului meu
Cât Te doresc?
Salvează viața mea de mine
Când Te găsesc
E momentul când ies din mine
Intră cerul în fântâna neagră
E momentul când Isus coboară din icoană
E aici, e mai aproape
Încеp să respir
E viața sufletului meu
Pe fondul unei boli ce pare că nu mai trece
Îmi țin moralul optimist, deci: hai sus!
Nu vreau să mă îmbăt cu apă rece pân’ la zece
Ridic fruntea sus, merg în sens opus
Deci: hai, frate, sus!
O lume nebună
Mă cheamă tot timpul spre ea
Vrea să stau la masă cu ea
Voi rămâne tare
Voi sta la fel tot în picioare
E vorba aici despre onoare
Val după val tot vine și pare că va fi bine
Să facem progrese, să pășim, să nu ne mai oprim
Parcă niciodată n-a fost așa
Totul e despre noi, tot mai mult în noroi
Ridic fruntea sus, mâinile spre cer și hai sus!
Toată lumea o poartă, are grijă de ea
O schimbă des, nicicum nu va scăpa de ea
Ui’ ce bine arăt, azi bag pe impresie așa
De vrei să-ți meargă viața ca pe roți
Ridic-o tot mai sus să te vadă toți
Faci și tu ce faci doar trebuie să te scoți
E bine fără ea
Ia dă jos masca
Nu trebuie să fii altcineva
Ia dă jos masca
Ia și tu o mască de a mea
N-o să mori convins, te va rezolva
Ai grijă de tine, trebuie să fii cineva
Uită-te la mine, uită-te la noi
Pe de afară plini, dar înăuntru goi
Pozăm zâmbind, dar cu fericirea doar pе foi
Aș vrea să-ncep prin a vă spune ceea ce știți deja
Țara asta nu-i a lor, e a mea și-a ta
Acum e timpul potrivit s-o spunem fără frică
Vezi cum arată țara ta, uitându-te-n oglindă
Cine-i de vină, cine-i de vină că s-a tot furat?
Nu-s eu de vină, nu-s eu de vină, doar am tolerat!
Hai acum să nu ne-ascundem după guvernanți
Că poate suntem o verigă din același lanț
Țară, țară vrem ostași
Care-ncep să facă pași
Cu cei ce fac nu doar vorbesc
Și țara asta o zidesc
Nu c-ar fi ușor
Ci că suntem datori
Să ne dorim schimbarea în bine
Ce poate-ncepe aici cu minе
Între bine și rău de multe ori e-o cale foarte scurtă
Tu vrei să faci dreptate-n lume și-e de lăudat
Dar fii tu ăla drept întâi pe metrul tău pătrat!
Cine se vinde, cine se minte, că nu-i nici o scăpare?
Cine mai crede, cine mai vede, o urmă de schimbare?
Cine vrea pace și cine va face parte din mișcare?
Cine se simte? cine mă simte? să strige-n gura mare!
Țară, țară vrem ostași
Pe cine? Pe cine? Chiar pe mine!
Tu mi-ai promis că voi vedea ce n-am văzut
M-ai fermecat și mi-ai luat și ce-am avut
Nu te mai cred, m-ai mințit și m-ai făcut
Să nu mai văd, să nu miros, să nu aud!
Cine te crezi să dai cu mine de podea?
Cine te crezi să-ți faci de cap în casa mea?
Te ascultam când mă-nvățai să mă ascund
Dar nu mai vreau să fiu acel ce spui că sunt
Nu vreau, să mai aud de noi
M-am săturat, nu mai dansez cu tine-n noapte
Și-ți declar luptă pe viață și pe moarte!
Mă urmăreai, mușcai din mine pas cu pas
Și nu știam câtă lumină mi-a rămas
Tu vrei neapărat să împărțim aceeași vină
Eu vreau să ne despartă ani lumină!
Perpetuum mobile, perpetuum mobile
Totdeauna fac, niciodată tac
Pun capac pe plac, atac, displac, doar dreg și fac
Eu n-am nevoie de colac
Mă găsesc pe căi prospere
Pierdut în momente
Când ruga mea nu Te mai cere
Tu mă cauți între momente când sunt real
Îmi îneci spațiul dintre scânduri
Ești aici: mă găsești în momentul dintre momente
Pic cu pic, curg lacrimi amare
Mă găsești deși mă pregăteam să plec
Inima mea a început iar să bată
Mă prăbușеsc, oare mă mai poți salva?!
Cât încă stă becul aprins
Îndrăznesc să m-apropi să-nțеleg
Deși murdar și plin de zdrențe
Mi-ai făcut stop joc între momente
Era viața mea, dar acum nu mai este
Am luat-o în brațe și-am adus-o acasă
Am rămas pe-ndelete să sorb o cupă
Din iubirea Vânătorului de momente
E miez de noapte și tu nu dormi
Doar un ecou se-aude viu
Pierdut în ceața amintirii
În tăcerea ta e durere
Și ochii tăi pierdut-au strălucirea
În larg te văd gonind pe valuri
De mult te-aștept să te întorci la maluri
De ce ți-s ochii adânci izvoare?
Și-n inima pustie parcă a nins
Oare tu glasul nu îmi mai auzi?
Prin ce pustii te-ascunzi?
Unde ești?!
Strig în suspine reci
Nu te găsesc
Vreau să te-ntâlnesc
Unde ești acum?!
Întoarce-te din drum
Hai acasă-ți spun
Te primesc oricum
Ai plecat furat, vrăjit, trântind cuvinte amare
N-am să uit cum te pierdeai în zare
Ai vrut să guști din toate rând pe rând
Și ai ajuns mai însetat și mai flămând
Hai acasă, să stăm de vorbă, să stăm la masă
Cum a fost de mult
De-atunci te-aștept în prag
Să te strâng în brațe cu dor și drag
Condeiul stă să fie scris
Dar o altă poveste cu un alt scris
Mulțimea de culori, te așteaptă să pictezi
Trăiește, iubește și crezi
Am pornit din nou spre școala mea, chiar dacă știu că doare
Cu pumnii strânși, cu suflet mic, mă vor primii ei oare?
Am făcut tot ce-am putut să fiu ca ei în orice feluri
Voi fi suficient de bun să elucidez misterul?
Nu știam că printre flori se vor ascunde spini
Ce vor răni adânc şi voi simţi iar că doare
De ce alții sunt preferați și uită des de mine?
Nu sunt și eu unul de-al lor, unul ce se ține?
Aceleași cuvinte, același potop, aceleași vise frânte
Nu știu cât o să rezist cu toate peste mine
Mă vede și pe mine cineva printre oameni?
Mă vede și pe mine cineva? (vreau să zbor)
Nu sunt și eu un cineva printre oameni?
Cu aripile frânte în bucăți
De astăzi am să zbor!
Mă vede și pe mine cineva?
Nu sunt și eu un cineva?
M-aude și pe mine cineva printre oameni?
Mă voi ridica din ruini
De astăzi am să zbor!
Visez măreție pe corpuri călcând
Și zdrobesc tot ce simt că se afirmă
Sub mine se cască o prăpastie, un hău
Dar eu pășesc pe minciuni înădite
Mă desprind de tot ce-i firesc și uman
Mă transform într-o nouă fiară
Sunt un corp străin defect și hain
Care-și atacă și consumă gazda
Simte sticla, atinge sticla, iubește sticla, încarcă sticla
Adoră sticla, urmează sticla, ascultă sticla
Sparge sticla!
De idei perfecte
Zilnic sunt purtat
Și în marșul nebun
Mă las prins și uitat!
Mi-am construit un cocon din dorințe sfărâmate
Sunt o nimfă care vrea tot mai mult silicon
Să mă transform rapid într-un fluture-n decor
Deși știu sigur că totu-i trecător
Prin plastic creștem și-n plastic plecăm
Făurim cochilii sub care ne ascundem
Semănăm pentru a culege furtună
Vânt adus din ținuturi fără lună
Pe fugă, adună, să prinzi busu’ de cinci
La muncă gândește, transpiră, trudește
Respiră, ai rate trebuie să le achiți
Strigă: stop joc!
Pentru toți cei care au uitat să zâmbească natural
Pentru cei cărora munca le-a devenit altar
Viața nu este doar atât
Trăiește, crede și dansează!
Ai nuntă pune banu’
Cad dinții pune banu’
Schimbă priza pune banu’
Vrei concediu, nu-i mai banu’!
Te consumă, te stresează
Șefu’ doarme la amiază
Tu lucrezi de bobotează
Nu mai ști ce chiar contează
Strigă: stop joc!